"Îmi fac tema la introducere în analiză și apoi, după ce termin, mai stau cu manualul în brațe vreo trei ore și încerc să pricep ce tocmai am făcut" - Will Grayson, capitolul cinci

       După cum reiese și din titlu, Will Grayson Will Grayson este povestea a doi băieți foarte diferiți ca personalitate, dar amândoi având același nume. Unul dintre ei, personajul scris de John Green, este un adolescent normal, încercând să se descurce cu școala, să îndeplinească așteptările părinților și să se integreze printre ceilalți copii de vârsta lui. Celălalt Will este personajul lui David Levithan, un adolescent cu un sigur părinte și cu o stare depresivă aproape constantă. Dar după o întâlnire neașteptată pe străzile orașului Chicago, viața lor capătă o altă turnură. Primul Will va învăța să aprecieze prieteniile pe care deja le are, iar cel de-al doilea va începe să realizeze că viața nu e chiar atât de oribilă.

       În ciuda numelui romanului, personajul principal aș spune că e Tinny, prietenul primului Will. Practic el este sursa aproape tuturor întâmplărilor și tot datorită lui cei doi Will se vor schimba. Chiar și finalul carții se referă tot la Tinny și la povestea vieții lui transformată într-o piesă de teatru. Deși m-am bucurat pentru el și pentru felul cum a fost acceptat de toată lumea, finalul mi s-a părut puțin exagerat. Să vină tot orașul și să îți spună că te iubește. Poate pentru un adolescent care încă nu a avut contact cu viața, să fii acceptat și aclamat de cei din jur e un vis frumos, dar în realitate cu siguranță nu se va întâmpla chiar așa.

       Mi-a plăcut că fiecare autor a venit cu propiul Will Grayson. Datorită stilului fiecăruia, personajele au ajuns să aibă personalități foarte diferite. Iar lucrul acesta se observă și din felul cum e scrisă fiecare parte. Dacă John a folosit un stil corect gramatical, David Levithan a ales să ignore aproape complet regulile de punctuație. E ca și cum fiecare personaj și-ar istorisi povestea, iar stilul de scriere e în concordanță cu personalitatea lor.

       Însă per ansamblu, cartea nu m-a captivat. Mă așteptam la mai mult când am văzut numele lui John Green. Dar a lipsit misterul cu care ne-a obișnuit până acum în cărțile sale. Întreaga acțiune este predictibilă. Îți dai seama aproape de la început cum se vor termina lucrurile în final. A fost interesant cum au prezentat ideea de iubire și cum aceasta nu ar trebuie să țină cont de sex sau rasă. Cum relația dintre doi băieți e ca și aceea dintre o fată și un băiat. Deși nu am fost foarte atrasă de lectură, cred că tinerii de 15-16 ani s-ar regăsi într-unul dintre personaje și ar găsi romanul mai atractiv decât mine. Nu vreau să recunosc, dar îmi dau seama că nu mai sunt chiar un copil și am trecut peste problemele de nerezolvat pe care le avem toți în adolescență.

       "O poveste plină de adrenalină despre iubirea adolescentină, revoltă, furie, suferință și prietenie, condimentată cu doze generoase de comedie." - BookList

Spor la citit,

Gio