"Se pricepe să aburească oamenii, cu alte cuvinte. Îi poate face să creadă, până și pe cei mai înverșunați adversari, că îi respectă." -  Inger Johanne Vik 

Editura: Trei, An Apariție: 2011

     Acum câteva luni, m-am întâlnit cu un prieten pe stradă. Tocmai se întorcea de la librărie, cu Doamna Președintă în mână. Bineînțeles că dependenta de cărți din mine nu s-a putut abține să nu o răsfoiască. Titlul mi-a atras imediat atenția. Spunându-mi-se de mică să am un comportament demn de o domnișoară sau să îmi aleg o meserie pentru femei, eu protestând mereu și acționând complet invers, am fost fascinată de ceea ce credeam a fi personajul principal. O femeie în funcția de președinte. Și de ce nu? Nimeni nu a crezut că o persoană de culoare poate ajunge în această funcție, iar acum este unul dintre cei mai iubiți oameni. Nu va mai dura mult până va ajunge o femeie în această postură.

     Romanul face parte dintr-o serie mai lungă, avându-i ca protagoniști pe anchetatorii Vik și Stubø. Dar pe lângă personajele principale, cărțile au povești total diferite. Pentru cei interesanți, celelalte două cărți se numesc Eroare Judiciară și Așa ceva nu se întâmplă niciodată. Nu știu să vă spun cât de bune sunt acestea două. Doamna Președintă e singura carte a autoarei, pe care am citit-o.

     Anne Holt a fost ministrul de Justiție al Norvegiei, a lucrat timp de doi ani în poliție și a profesat avocatura, pentru a se retrage mai apoi din această viață plină de suspans și a deveni autoare. După cum v-ați dat deja seama, este o autoare a genului polițist, cărțile ei prezentând posibile întâmplări, învăluite într-o aură de mister.

     Începutul romanului este foarte promițător. Încă din primele capitole suntem introduși direct în miezul acțiunii: răpirea președintei. Aflată într-o vizită diplomatică, în Norvegia, președinta Statelor Unite este răpită direct din camera de hotel, de sub nasul serviciilor secrete și polițiștilor Norvegieni. Nimeni nu știe cum, nimeni nu știe ce se întâmplă. Nu există nicio cerere de răscumpărare sau vreun indiciu care să conducă la răpitori.

     Dar, în ciuda începutului fructuos, pe urmă lucrurile încep să stagneze. E nevoie de aproape o treime din carte, pentru a afla ce metode au folosit răpitorii și cum au plănuit ieșirea din hotel, fără ca nimeni să observe. Chiar dacă polițiștii și anchetatorii nu au  niciun indiciu asupra profilului răpitorilor, autoarea mai face câteva trimiteri subtile la cel ce a pus totul la cale. Astfel aflăm că planul e mult mai complex, iar răpirea e doar punctul de pornire. Dar asta e tot. Nu ni se spune ce se vrea a se întâmpla și este imposibil să ne dăm seama ce gândește geniul din spatele atacului. Și felul cum "se salvează" președinta mi se pare puțin pueril. Ceea ce forțele a două națiuni nu au reușit, s-a realizat de o bătrână menajeră, care are impresia că a salvat o prostituată.

     Am tot sperat ca măcar la final să se întâmplă ceva "wow" și să îmi schimb părerea despre carte. Dar sfârșitul mi-a lăsat un gust și mai amar. Președinta nu avea niciun indiciu de vinovăția personajului și nu a luat nicio măsură pentru a afla adevărul. A apăsat trăgaciul, fără nicio urmă de ezitare.

     "Fostul Ministru al Justiției, Anne Holt, scrie un roman polițist cu miză politică" - editura Trei